Şi pe timpul lui Ceaşcă oamenii se uitau în ceaşcă, dar din cu totul alte motive decît cele din acest articol. Mai jos sunt prezentate cîteva fotografii cu arta din cafea. În ţări unde cafeneaua nu e locul unde te duci cu Porsche-ul 911 şi nici nu îţi laşi A-ul, Z-ul, X-ul sau Q-ul să ocupe jumătate de stradă ce va deveni mai apoi izvorul de născare al sudumelor scurse din guri de soferi pe autobuze ce vor fi nevoiţi să se strecoare pe lîngă eticheta ta socială, ai toate şansele să primeşti cafeaua servită cu artă cu tot. Un domn ne arată cum arta stă în gură de ibric. Din ce în ce mai mulţi consumatori de cafea (sau ceai japonez) se joacă de-a Durrer-ul de lapte în cafeaua cea întunecată, iar rezultatele sunt chiar grozave. Unii mănîncă arta pe pîine, alţii o sorb din cafea. Ce contează? E cool_inar! :)

[sursă imagini]

Astăzi, unele dintre cele mai scumpe magazine sunt cele care au ca obiect de activitate comercializarea produselor pentru decoraţiuni interioare, de la lămpi, vaze, la tot felul de accesorii, mai mici sau mai mari, ce pot da căminului nostru o notă cît mai “personală”. Am pus ghilimele pentru că mi-a sunat mereu straniu acest cuvînt în asocierea de mai sus. Este adevărat, nu ne-am născut toţi cu mustaţă de Dali sau cu zvăc de încheietură de mînă a la Picasso, ca să ne decorăm casele în adevăratul sens al cuvîntului “personal”. Totuşi, fotografiile următoare arată că joaca poate naşte mai mult decăt jucării. Cu ceva timp investit, inspiraţie şi multă personalitate, casa noastră poate căpăta o notă personlă ce nu poate fi ataşată vreunui cod de bare.

[sursă fotografii]

In urma cu cîteva săptămîni, IKEA şi-a promovat noua colecţie de produse într-un mod cît se poate de original. Pentru două săptămîni, staţiile de metrou din Paris, mai exact St. Lazare, Champs-Elysées Clémenceau, Concorde şi Opéra, au fost mobilate cu canapele şi lămpi IKEA. Pe lîngă promovarea în sine a produselor, motivul care a stat la baza acestei campanii de marketing are legatură cu rezistenţa şi calitatea produselor comercializate de firma suedeză.

[sursă imagini]

Sursă imagine: engadget.com

Deşi poate că primul gînd ce-ţi bate cărările minţii atunci cînd vezi prototipul celor de la Samsung, este acela că poţi spiona liniştit încăperea în care te afli în timp ce lucrezi, ei bine, eu nu am putut să nu mustăcesc la reversul situaţiei. Această transparenţă a ecranului îl expune şi pe cel ce foloseşte laptopul. Oricine poate să vadă ce aplicaţii ai deschise, ce clipuri vizionezi, ce jocuri joci, dacă pierzi timpul pe messenger, şamd.

Primele fiinţe rănite în inima lor dornică de clickuri inutile, odată cu trecerea la producţia in serie a acestei tehnologii, vor fi secretarele. Unele. Cele care dupa ce pleacă de la locul de “muncă” au încă pe retină reziduri de la Solitaire. Răzmeriţă va fi si prin ceata multor domni cu feţe lungi de office ce nu prea vor mai putea accesa materiale pentru adulţi. Depinde de birou. Într-unele probabil vor fi doar mai uşuraţi, că nu mai trebuie să pună materialele prin reţea pentru colegii din faţa biroului. Aceştia vor putea privi direct la sursă. Aiurea va fi şi pentru multe domniţe ce obisnuiesc la adăpostul unui monitor să îşi mai aranjeze conţinutul sutienului.

Serios vorbind, această tehnologie ar putea fi de un real folos părinţilor, ce îşi vor putea supraveghea copiii fără vreun efort anume, atunci cînd aceştia accesează internetul. Chestia cu filtrele pentru adulţi aplicate browserelor nu mai este de actualitate. Dacă treci cuvîntul “sex” în filtru, probabil că nu vei mai putea deschide aproape niciun site, nici măcar cele dedicate presei.

[via engadget.com]

La începutul anului 2009 regulatorii europeni (nume predestinat) au deschis un proces împotriva celor de la Microsoft, pe motivul că sistemul de operare Windows încalcă legea antitrust. Totul a început cu actiunea norvegienilor care au dezvoltat browserul Opera şi au deschis primii un proces pe temai mai sus amintită, din acelaşi motiv, din cauza faptului că Windows-ul are prestabilit la instalare browserul Internet Explorer, fapt ce conduce la o concurenţă neloială, limitînd astfel alegerile utilizatorilor.

Ultima dată cînd UE a deschis un astfel de proces, Microsoft a sfărşit prin a plăti daune în valoare de 357 milioane de dolari, astfel că de data aceasta urmaşii lui Gates  şi-au mai coborît puţin nasul, chiar dacă cu preaviz, şi au propus o soluţie care să împace şi capra şi restul browserelor (Opera, FF etc), urmînd ca Win-ul să se instaleze fără vreun browser anume, oferind însă utilizatorului posibilitatea de a alege între 11 browsere (printre care Opera, Safari, FF,  Chrome etc).

Ca urmare a acestei propuneri, ieri, UE a renunţat la procesul mai sus amintit. Acesta este un cîştig major pentru utilizatorii de pc-uri din UE, fapt ce stîrneşte invidia celor de peste ocean, care se vor “bucura” de aceeaşi lipsă de opţiuni ca şi pîna acum.

La început am crezut că este o glumă, dar de la primul articol pe această temă, publicat vineri, şi pînă astăzi, mai multe publicaţii online au preluat stirea, băgînd groaza în utilizatorii de Mac-uri din SUA. Pe scurt, deşi termenii de garanţie nu specifică nimic cu privire la computerele care prezintă urme de fum, totuşi, mai mulţi consumatori s-au plîns că le-au fost refuzate reparaţii deşi se aflau în termenul de garanţie oferit de producător. Motivul implicat de service-urile Apple a fost “biohazardul”.

Mai pe româneşte (căci de cît hazard avem noi parte ca miori, ne ducem cu mintea în alta parte), dacă eşti un fumător, mai mult ca sigur calculatorul tău va avea reziduri chimice (arsenicul de exemplu) depuse pe placa de bază şi alte părţi componente, fapt ce ar duce la scoaterea din garanţie a produsului. Apple nu a comentat pînă acum incidentele şi este de urmărit cum va scoate cămaşa, atît timp cît termenii contractuali (garanţia este o formă de contract) nu precizează nimic cu privire la biohazard sau fumul de ţigară. Ceva vuiet va fi, mai ales că produsele Apple se pot cumpăra doar cu căruţa, de bani, evident. Mere mere dar…

Cordaid este una dintre cele mai mari organizaţii umanitare din lume, avînd filiale în 36 de tări din Africa, Asia şi America Latină. Campania este realizată prin Saatchi & Saatchi (Olanda) şi are ca scop conştientizarea societăţii noastre cu privire la sărăcia cruntă în care trăiesc miliarde de oameni. În timp ce ne plîngem de criza economică care ne afectează doar nivelul de trai şi nu existenţa, peste un miliard de oameni (zicere de la O.N.U, acum 10 ani) trăiesc cu mai puţin de 1$ pe zi, şi asta nu pentru că sunt mai puţin muncitori ca noi (cred că dacă lumea  asta  ”întîi” ar trăi numai după eficienţa muncii efectuate…ar ţipa şi  scaieţii la noi, să nu îi punem în ceai).

[Sursă imagini]

Mochi este o prăjitură tradiţională japoneză ce are acum şi versiuni chinezeşti sau coreene. Este făcută dintr-o pastă de orez, are forma unor bulgări iar în funcţie de glazura folosită poate avea aproape orice culoare. Pot fi umplute cu căpşune sau alte fructe precum şi cu îngheţată. Datorită paletei de culori şi formei nepretenţioase, această prăjitură poate fi folosită cu succes ca tort de nuntă, precum prăjiturile cupcakes despre care am mai vorbit. Răsfoind flickr-ul dupa mochi, am selectat cîteva imagini frumoase cu aceste delicioase prăjituri:

AdMob este o platformă de publicitate dedicată telefoniei mobile destinată atît cumpărătorilor de publicitate online cît şi celor ce doresc să-şi valorifice din punct de vedere financiar traficul de internet. Investiţia celor de la Google arată întrucîtva şi direcţia de dezvoltare a publicităţii online, ce de acum va fi din ce în ce mai prezentă şi pe telefoanele mobile ce accesează internetul.

Susan Wojcicki, in calitate de Google VP of Product Management, a dat de înteles că acest segment de piaţă are un enorm potenţial, deşi este un domeniu de activitate tînăr, încă în plină dezvoltare. Nu ne îndoim că aşa stau lucrurile, căci potrivit Reuters, veniturile Google în anul 2008 au reprezentat numai din publicitatea online pe telefoanele mobile, peste 22 de miliarde de dolari.

Nu mai departe de luna trecută, Google -prin vocea lui CEO Eric Schmidt- şi-a manifestat intenţia de a relua campania de achiziţii, urmînd ca după trecerea crizei economice, fiecare lună să presupună cumpărarea unei noi companii.

Aşa cum am mai scris şi în alte articole, o nuntă, o aniversare, nu se rezumă doar la tine, în cazul în care eşti mire, sau persoana centrală a aniversării. Invitaţii tăi nu sunt nişte spectatori sau martori tăcuţi în faţa unei scene unde tu ai posibilitatea să dai viaţă ideilor nascute încă din copilăria ta, odată cu primirea acelei păpuşi cu volane albe. Este adevărat că este uşor să te pierzi pe drum atunci cînd organizezi o nuntă şi personalitatea ta are haine cam neîncăpătoare.

Totuşi, nu uita că invitaţii acestor evenimente nu trebuie să te facă pe tine să te simţi bine şi nici nu pot fi panaceul problemelor tale de personalitate, ci, ca şi gazdă, tu i-ai chemat pentru a împărtăşi o bucurie cu ei. Aşadar, simţiţi-vă bine în timp ce ii faceţi pe ei să se simtă bine. Nu este un lucru uşor, nu-i aşa? Dacă simţi că sarcina aceasta devine uşor imposibilă, poate te vei gîndi mai serios la posibilitatea de a reduce numărul invitaţilor.

Atenţia pe care o acorzi invitaţilor tăi – fie ei membri ai celor două familii ori prieteni – trebuie să înceapă încă de la sosirea lor în oraşul, locul unde se va ţine evenimentul. Imaginează-ţi că invitaţii ajung în camera de hotel sau pensiune unde i-ai cazat, după o întreagă zi de călătorie, şi găsesc în cameră primul semn că cineva se bucură de venirea lor. Coşuleţele personalizate cu cadouri sunt o modalitate de întîmpinare potrivită a invitaţilor, mai ales cînd numărul acestora te pune în imposibilitatea de a-i întîmpina personal.

Mai mult, fără a implica costuri deosebite, acestea pot face parte din tema nunţii. Iată o galerie de imagini cu astfel de coşuleţe cu cadouri:

[Sursă imagini]